Cămătarii de lux din gruparea botezată chiar de ei, după metoda infracţională folosită ”dama cu camelii”, au ajuns şi la un cunoscut fotbalist, pe care ”l-au strâns cu uşa” încercând să-i ia două apartamente, prin presiuni, fraude şi executori judecătoreşti. Totul pe baza unor împrumuturi cu dobânzi uriaşe, cu garanţii imobiliare.
Fotbalistul Eduard Stăncioiu a intrat fără să vrea în colimatorul unor cămătari după ce, spune el, ar fi cumpărat un teren. Ascunşi în spatele unor interpuşi şi cu ajutorul unor notari, avocaţi şi executori, suspecţii au încercat să-l execute silit pe Stăncioiu pentru o sumă mult mai mare decât cea datorată. Deşi le-a plătit acestora 20.000 de euro, tot au încercat să-l execute silit pentru 70.000.
Cămătarii voiau să înceapă dosarul de executare silită, deşi fotbalistul le virase o parte din bani. Mai mult, încercau să mărească datoria cu 25.000 de lei pentru întârzieri şi aşa zise cheltuieli cu executorul judecătoresc. Scopul lor era scoată la licitaţie bunurile fotbalistului pe care să le cumpere apoi la preţuri derizorii în licitaţii aranjate, prin interpuşi.
Convorbire telefonică:
Suspect: M-am certat şi cu el vreo oră la telefon (…) Că domne, că nu se face aşa, că eu o să îţi vărs banii, da’ banii aia de cheltuieli nu o să-i vezi niciodată de la mine …
Liderul grupului infracţional: Da! Cât ai băgat la cheltuieli?
Suspect: Păi i-a băgat ăla 150 de milioane şi nea Popa 100, 250 de milioane (n.r. – lei vechi).
Strâns cu uşa, fotbalistul a încercat să se înţeleagă cu suspecţii şi să le ofere 10.000 de lei, doar că să oprească executarea silită.
Eduard Stăncioiu: ″Îţi fac mâine plata 10.000 lei, îţi fac hârtia, mi-o semnezi, o trimit şi eu la executor, îi plătesc şi lu’ ăla…(…)deci la tot la 15.000 tot ieşi.”
Din cercetări a reieşit că, în perioada 2014 – 2016, membrii grupării au acordat împrumuturi băneşti mai multor persoane, percepând în mod nelegal dobânzi săptămânale sau lunare şi primind de la debitori drept garanţie autoturisme de lux sau imobile.
Pentru a crea o presiune psihică asupra debitorilor, sumele de bani oferite cu dobândă erau înscrise în contracte de împrumut cu sau fără garanţie imobiliară, ce puteau fi puse în executare silită.
De asemenea, pentru a îngreuna o eventuală anchetă, membrii grupării au ales să „mascheze” activitatea de cămătărie prin încheierea unor acte notariale de împrumut, în care debitorii erau convinşi să semneze pentru sume mai mari decât cele primite efectiv, incluzând astfel dobânda ascunsă ce trebuia plătită.